Franciza și distribuția: diferențe

Miercuri
05.04.2017
Există o distincție clară între distribuție și franciza? Dacă da, cum sunt ele diferite?
 

Întrebarile cel mai des intalnite sunt: Cum diferă în mod esențial franciza de distribuție? Cand contractul de franciză este diferit de cel de distribuție? Cum să aflăm unde se oprește franciza si unde incepe distributia, în cele din urmă, această formă este mai potrivită pentru afaceri?

Pe măsură ce piețele se dezvolta și capacitatea de a transfera eficient modelul de afaceri va creste, nu va mai fi mult pana cand va fi dezvoltata franciza în cadrul distribuției tradiționale. Azi, tot mai multi clienti doresc sa reprezinte un brand si au realizat ca nu mai este suficienta experiența ca produs sau serviciu, „marca” oferind o "experiență completă" fiind mai usor de transferat sub forma de franciza.

Toate aceste întrebări sunt cu siguranță de actualitate pe piețele unde francizele ca si model de afaceri nu sunt încă pe deplin dezvoltate. Iar noi, desigur, aparținem unor astfel de piețe. Aceasta este, prin urmare, mai mult decât o problemă actuală.

Pentru sistemele de franciza am subliniat faptul că prima etapă în dezvoltarea lor a fost distribuția produselor: o relație de afaceri în care francizorul oferă francizatului dreptul de a vinde / a oferi o anumită gamă de produse sau servicii sub marca proprie . Pe măsură ce economia s-a dezvoltat, franciza a ajuns la modelul care domină în prezent (sau cel puțin ar trebui să domine) - formatul franchising. Este o relație în care „donatorul” ofera nu numai dreptul de a vinde / gama de oferte de bunuri sau servicii, ci si o serie întreagă de proceduri care însoțesc afacerea - marketing, training, suport, achiziții, etc. Practic, întreg conceptul de afacere este ambalat într-un singur pachet. Noi înțelegem ca distribuția este diferită dar, dacă ne întoarcem la franciză și la modelul de distribuție al produsului, s-ar părea că există diferențe mult mai subtile.

În primul rând, acordul de distribuție este un contract prin care producătorul sau furnizorul de bunuri ofera dreptul de vânzare de bunuri unui anumit distribuitor. De foarte multe ori nu producătorul este cel care distribuie sau vinde în mod direct bunuri, dar pentru el se pare că un tert - un furnizor de servicii care distribuie reprezinta un avantaj, distribuitorul fiind complet independent financiar prin cumpărarea de produse de la furnizori, care, în anumite condiții conferă dreptul de distribuție.

Același lucru se poate aplica și serviciilor. Același acord definește "caracterul" distribuției - ca general sau exclusiv. Atunci când un contract este definit in general ca raport de distributie, distribuitorul poate lua spre distribuire o gamă de produse, dar, deasemenea poate fi distribuitor si pentru alți furnizori. Este ușor de imaginat acest lucru în practică: un lanț de echipamente sportive poate vinde simultan, de exemplu, Nike și Adidas. Așa că, are acorduri de distribuție cu producătorii sau, cel mai adesea, cu serviciul de distributie al ambele branduri. De asemenea, un producător / furnizor are dreptul la o "relație mai largă" și poate avea mai mulți distribuitori pentru aceeași zonă. Și acest lucru este ușor de imaginat în practică: diverse lanțuri de magazine oferă aceeași gamă de mărci de articole sportive.

Pe de altă parte, un acord de distribuție exclusivă conferă distribuitorului dreptul exclusiv de a vinde anumite produse în anumite zone, în cazul în care furnizorul se angajează să nu furnizeze altor dealeri din zonă. Este important să subliniem că de multe ori nu înseamnă că distribuitorul nu poate sa ia o gamă de produse de la alți producători sau furnizori. Si astfel de cazuri pot fi relativ ușor de imaginat în practică: putem menționa companiile care sunt distribuitor exclusiv al anumitor mărci în regiune, dar care, în același timp, reprezintâ alte mărci. Disponibilitatea de distribuție, este posibila de fapt, tocmai pentru a crea o gamă largă de opțiuni de exclusivitate.

Si aici atingem una dintr-o serie de diferențe între acordurile de distribuție și de franciză: codul de franciză, regula de exclusivitate. Francizatul va avea exclusivitatea pe piață pentru anumite produse și servicii care pot fi în mod exclusiv ale unui producător sau furnizor.

O altă diferență cheie: licența sau dreptul de a utiliza mărcile comerciale deținute de către producător sau furnizor. În franciză prin urmare, este atitudinea vânzătorului și a cumpărătorului (achiziție / distribuție), aceasta fiind doar o parte dintr-o relație mai complexă. Producatorul și-a lărgit deja aria de acordare de licențe, ceea ce înseamnă că distribuția francizei se face exclusiv sub brand-ul producătorului sau furnizorului.

Vrei să fii la curent cu informaţiile despre francize? Abonează-te la newsletterul franchising.info.ro !


MC
Franchise Consultant