2018-03-16

Codul european de etică privind franciza

Codul european de etică privind franciza este un document de bază care definește regulile de afaceri bazate pe principiul licențierii.

Federația Europeană de Franciză (FEF) a fost înființată în 23 septembrie 1972. Membrii săi sunt asociații de franciză din diverse state sau federații de franciză din Europa. De asemenea, FEF are membri afiliați, adică asociații de franciză sau federații de franciză din afara Europei, precum și alte persoane care sunt interesate de franciză ca profesie sau care se angajează în activități conexe. Membrii asociației nu au drept de vot și nu pot fi funcționari ai FEF.

Obiectivele FEF sunt, printre altele, dezvoltarea unei cercetări imparțiale și competente în toate aspectele legate de franciză, coordonarea apartenenței federale, promovarea francizei și, în special, sprijinirea intereselor membrilor grupărilor de francizori.

FEF operează și în comisia juridică în care are întotdeauna doi avocați din fiecare asociație de țară sau dintr-o federație cu înaltă calificare în probleme legate de franciză. În plus, FEF a format Comisia de Arbitraj pentru Franciză, care este disponibilă părților care doresc să-și prezinte litigiile spre soluționare.

Evoluția și importanța din ce în ce mai mare a francizei în economia Uniunii Europene, precum și anumite decizii ale Uniunii Europene privind contractele de franciză, care au intrat în vigoare în 1 februarie 1989, au determinat FEF să își actualizeze Codul existent de conduită.

Actualul Cod etic este produsul final al activității desfășurate de Federația Europeană de Franciză și de membrii săi, adică asociații din Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Italia, Olanda, Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii, în cooperare cu Comisia Uniunii Europene. Acesta reprezintă codul european de conduită anterior, la care s-au adăugat și toate codurile naționale și regionale existente până în prezent în Europa.

Prin intrarea în FEF, membrii săi iau notă de Codul european de etică privind franciza și se angajează pe deplin să se conformeze deciziilor sale. Este de la sine înțeles că organele legislative ale fiecărei țări pot introduce și alte clauze sau decizii, care vor fi anexate la Cod ca document autonom, iar FEF nu se va opune, cu excepția cazului în care astfel de clauze sau decizii sunt incompatibile cu Codul.

Prin aderarea la FEF, asociațiile membre se angajează să-și transfere propriilor membri obligațiile de conformitate și gestionare privind actualul Cod european de etică privind franciza.

1. Codul european de etică privind franciza

I. DEFINIȚII PRIVIND FRANCIZA

Francizarea este un sistem de vânzări de bunuri, servicii sau tehnologii care implică o cooperare strânsă și durabilă între persoane juridice diferite și independente din punct de vedere legal și financiar, francizorul și francizatul individual. Esența acestui sistem este aceea că francizorul oferă francizatului dreptul de a folosi franciza sa și, în același timp, îl obligă să opereze în conformitate cu conceptul său. În cadrul și pe durata de valabilitate a unui acord scris de franciză, precum și în schimbul unor recompense financiare imediate, un francizat individual are dreptul să utilizeze denumirea comercială a francizorului sau marca comercială, know-how-ul, metodele și procesele operaționale, cunoștințele tehnice și alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială.

"Know-how" este un set de cunoștințe practice nepatentate, bazate pe experiența dobândită și dovedită a francizorului, care este secretă, substanțială și verificată.

"Secrete" înseamnă că know-how-ul, în ansamblul sau în individualitatea elementelor interconectate, nu este în general cunoscut sau ușor de pus la dispoziție; dar acest termen nu poate fi tratat în mod restrictiv, adică în modul în care fiecare parte de know-how, individuală, ar trebui să fie complet necunoscută sau nu poate fi obținută în alt mod decât în cadrul activității economice a francizorului.

"Esențial" înseamnă că know-how-ul include informații relevante privind vânzarea de bunuri sau furnizarea de servicii către utilizatorii finali și în special pentru prezentarea mărfurilor, transformarea lor în paralel cu furnizarea de servicii, modalitatea de servire a clienților, administrarea și gestiunea financiară. Know-how-ul trebuie să fie util pentru francizat, astfel încât acesta să-și poată crește competitivitatea până la data încheierii contractului, în special prin creșterea eficienței activității și prin facilitarea intrării pe o nouă piață.

"Identificat" înseamnă că know-how-ul trebuie să fie descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a verifica ușor dacă îndeplinește criteriile de confidențialitate și de semnificație; o descriere a know-how-ului poate fi plasată într-un acord de franciză sau în orice alt document sau poate fi scrisă în orice altă variantă acceptabilă.

II. PRINCIPII DE BAZĂ

Francizorul este inițiatorul rețelei de franciză pe care și-o creează el însuși și francizații săi individuali, pentru care acționează ca un “tutore” pe termen lung.

A. Obligațiile francizorului:

Francizorul este obligat:

  • ca înainte de începerea dezvoltării rețelei de franciză, să fi fost implicat cu succes în cel puțin un domeniu de activitate pentru o perioadă de timp;
  • să fie proprietarul și să aibă dreptul legal de a utiliza denumirea comercială a rețelei, marca comercială sau alte semne distinctive;
  • să furnizeze francizorului individual o formare inițială și alt suport de afaceri și tehnic pe întreaga durată a contractului.

B. Obligațiile francizatului:

Francizatul este obligat:

  • să se străduiască să dezvolte franciza și să mențină imaginea și reputația rețelei de franciză;
  • să ofere francizorului date comerciale verificabile pentru a determina gradul de dezvoltare a francizatului și, de asemenea, să ofere francizorului rapoartele financiare necesare pentru a gestiona eficient rețeaua de franciză; în plus, la cererea francizorului, să permită francizorului și reprezentanților săi să aibă acces în sediul și la documentația lor, în anumite momente;
  • pe durata contractului și după expirarea acestuia, să nu ofere terților know-how-ul primit de la francizor.

C. Alte obligații ale ambelor părți:

În relațiile reciproce, ambele părți sunt obligate să acționeze sincer. Francizorul va înștiința în scris francizatul individual cu privire la orice încălcare a oricărui termen al contractului și îi va oferi un termen de timp adecvat pentru remedierea încălcării.

Părțile se vor ocupa de plângeri și litigii cu bună-credință, în discuții directe și negocieri desfășurate în spirit de prietenie și onestitate.

III. RECRUTAREA, PUBLICITATEA ȘI COMUNICAREA INFORMAȚIILOR

A. Anunțurile privind recrutarea francizaților individuali trebuie să fie clare și să nu conțină informații înșelătoare.

B. Toate anunțurile și materialele promoționale folosite în vederea recrutării de francizați și care conțin informații directe sau indirecte privind orice rezultate viitoare, cifre sau câștiguri estimate pe care le-ar putea realiza francizații individuali trebuie să fie obiective și să nu lase loc unor interpretări greșite.

C. Pentru a fi pe deplin familiarizați cu statutul francizatului în momentul încheierii contractului de franciză, o copie a Codului de etică aplicabil va fi transmisă într-un interval rezonabil de timp înainte de semnarea respectivului contract de franciză, împreună cu o descriere completă și precisă a tuturor informațiilor și materialelor de fond relevante pentru francizat.

D. Dacă francizorul cere francizatului să încheie un acord de preaderare (pre-contract), trebuie respectate următoarele principii:

i. Înainte de semnarea oricărui acord de preaderare, candidatul francizat trebuie să primească o notificare scrisă cu privire la obiectivele acordului de preaderare și cuantumul oricărei remunerații pe care ar trebui să o plătească francizorului pentru a-și acoperi costurile reale pe care le va suporta în timpul acordului de preaderare. În cazul în care se încheie contractul de franciză, această taxă este rambursată sau decontată din taxa de intrare care trebuie plătită de francizat.

ii. Acordul de preaderare ar trebui să precizeze perioada de valabilitate a contractului de franciză și să conțină o decizie care să stabilească modul în care se poate face retragerea din sistemul de franciză.

iii. Francizorul poate, pentru a-și proteja know-how-ul și brand-ul de franciză, să impună clauze privind competiția și / sau o clauză de confidențialitate.

IV. SELECȚIA FRANCIZAȚILOR

Francizorul este obligat să selecteze și să accepte ca francizați doar pe aceia care, după procesul de selecție, au demonstrat abilități de bază, educație, trăsături de personalitate adecvate și fonduri suficiente pentru a conduce o afacere de franciză.

V. CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

Contractul de franciză trebuie fie în conformitate cu legile țării, cu legile Uniunii Europene și cu actualul Cod european de etică privind franciza.

B. Contractul trebuie să exprime interesele membrilor rețelei de franciză cu privire la protecția juridică a proprietății industriale și intelectuale a francizorului și la menținerea imaginii și a reputației rețelei de franciză. Toate acordurile și prevederile de franciză trebuie să fie făcute în limba oficială a țării în care francizatul individual își are domiciliul sau trebuie asigurată traducerea în limba respectivă de către un traducător. Contractele semnate sunt înmânate francizatului fără întârziere.

C. Acordul de franciză trebuie să stabilească cu precizie drepturile și obligațiile părților și toate celelalte condiții de cooperare.

D. Termenii contractuali minimali necesari ar trebui să includă:

  • autorizația acordată francizorului;
  • autorizația acordată francizatului;
  • descrierea bunurilor sau serviciilor care urmează să fie livrate francizatului;
  • drepturile și responsabilitățile francizorului;
  • drepturile și responsabilitățile francizatului;
  • termenii de plată privind taxele de franciză;
  • durata contractului, care ar trebui să fie suficient de lungă pentru a permite francizaților să evalueze investițiile inițiale și specifice francizei;
  • condițiile în care contractul poate fi reînnoit;
  • condițiile în care francizații individuali pot vinde sau transfera dreptul legal de administrare a francizei și orice drept de preempțiune al francizorului în această zonă;
  • dispoziții privind utilizarea elementelor de brand ale francizorului, denumirile societăților comerciale, mărcile comerciale, mărcile de servicii, logo-urile sau alte caracteristici speciale de identificare a mărcii;
  • dreptul francizorului de a adapta sistemul de franciză, prin adăugarea de condiții noi sau modificarea celor existente;
  • dispoziții privind rezilierea contractului;
  • dispoziții privind returnarea imediată a tuturor bunurilor materiale și nemateriale și a drepturilor legale deținute de francizor după rezilierea contractului.

VI. CODUL ETIC ȘI MASTER-FRANCIZAREA

Actualul Cod de etică trebuie aplicat în relația dintre francizor și francizații individuali ai acestuia și, în aceeași măsură, între francizatul master și francizații săi.

Distribuie articolul

Comentează pe forum

0

Mircea Coman

franchise consultant
Trimite pe autor

vrei mai mult?

newsletter Franchising.info.ro

If you see this, leave this form field blank