Idei de afaceri în oraşe mici

Cele mai multe dintre micile oraşe sunt, în România, fie zone monoindustriale, fie aşezări care se dezvoltă mai mult pe baza activităţii locuitorilor din împrejurimi (mai ales în zonele agricole). De aici poate porni şi afacerea pe care urmează să o construiţi. 

Magazin cu articole agricole
În oraşele mici, fie localnicii au mici terenuri în afara localităţii, pe care amenajează diverse culturi agricole (pentru autoconsum), fie agricultorii din comunele limitrofe vin să se aprovizioneze. Astfel că un magazin cu articole agricole cum ar fi unelte, îngrăşăminte, răsaduri, seminţe, pomi, erbicide etc. răspunde foarte bine necesităţilor inerente ambelor categorii de clienţi. Mai mult, localnicii care au o grădină pot primi chiar unele sfaturi practice de la vânzător, dacă angajaţi pe acest post persoanele potrivite. Ca să nu mai vorbim despre distribuitorii de articole agricole, care vă vor aprecia afacerea şi chiar vă pot acorda sprijin în iniţierea ei. Reamintim că, nu demult, compania STIHL România – unic importator al producătorului german de motofierăstraie, motocositoare şi unelte mecanizate pentru grădinărit – şi-a anunţat intenţia de a găsi distribuitori locali în oraşele mici, pe care îi va sprijini inclusiv financiar în deschiderea afacerii. 

Transport local
Foarte multe oraşe mici au avut, în trecutul apropiat, societăţi de transport public local, aflate de regulă în administrarea primăriei. Însă acestea, din diverse motive, s-au desfiinţat, lăsând destul loc pentru investitorii privaţi. Iar clienţi sunt destui, având în vedere atât populaţia locală, care trebuie să ajungă la şcoală/serviciu, cât şi potenţialii navetişti din zonele limitrofe. Este nevoie, într-adevăr, de o investiţie iniţială substanţială (cel puţin 3-4 microbuze dotate potrivit caietelor de sarcini ale licitaţiilor, dar şi încasările ulterioare vor fi pe măsură. Iată un calcul: la o cursă de 5 kilometri, cu 10 pasageri plătitori (1 leu călătoria), puteţi încasa 10 lei în mai puţin de o jumătate de oră. Asta înseamnă că la 20 de curse (100 de kilometri) încasaţi 200 de lei într-o zi, din care carburantul, salariul şoferului şi celelalte costuri se acoperă cu cel mult 100 de lei. Deci, un posibil câştig de 100 de lei net pe zi, per maşină. 

Zonă monoindustrială?
În anii ’90, foarte multe oraşe mici s-au „prăbuşit“ pentru că industria de stat, de care depindeau, s-a desfiinţat. Apoi, cu timpul, pe fostele platforme industriale au „răsărit“ mici producători, încurajaţi (şi) de facilităţile fiscale oferite pentru aceste zone, numite monoindustriale. Anul trecut, statul – prin Ministerul Fondurilor Europene – a derulat un program de finanţare destinat tocmai micilor afaceri din zonele monoindustriale (numite „zonele foste industriale“). Fiţi pe fază, este foarte posibil ca un astfel de program să se deruleze şi în 2015.  

 Centru de relaxare
Unul din avantajele oraşelor mici este că terenurile şi halele industriale au preţuri mult mai mici decât în oraşele mari şi chiar primăriile mai au încă astfel de active la dispoziţie. Amenajarea, într-o astfel de hală, a unui centru de relazare (cu dotări pentru spa, fitness, saună, piscină, solar, biliard, bowling etc.) poate costa mult la început, dar în orice caz nu atât de mult ca în oraşele mari. În schimb, clienţii vor veni în număr mare, pentru că un astfel de centru acţionează ca un magnet nu doar pentru populaţia (mai ales tineretul) din localityate, cât şi pentru cei din împrejurimi.

Am amintit de halele industriale, pentru că acestea, pe lângă faptul că sunt mult mai ieftine decât în marile oraşe, au deja instalată şi infrastructura necesară unui centru de relaxare (conducte pentru apă, centrală pentru încălzire, abur tehnologic, curent trifazat de înaltă tensiune, canalizare etc.). Acest „amănunt“ tehnic poate reduce factura investiţiei cu cel puţin 50% faţă de cazul în care ar trebui instalate de la zero toate utilităţile. De altfel, tot datorită acestui „amănunt“, în zonele industriale de pe lângă micile oraşe se pot dezvolta (s-au şi remarcat deja câteva) mici unităţi de producţie industrială sau agroindustrială, cum ar fi fabrici de jucării, de alimente sau băuturi, de confecţii etc. 

„Pierde-trenul“
Aşa se numesc, neoficial, localurile de alimentaţie publică din zona gărilor CFR, unde – se ştie – vadul comercial este asigurat. Şi chiar în această perioadă vă puteţi lansa într-o afacere cu comerţ în gările mai mici sau mai mari. Dacă oraşul pe care-l aveţi în vedere are şi o gară, nu mai trebuie decât să consultaţi site-ul CFR (cfr.ro). Aici sunt postate oferte cu spaţii comerciale situate în gări sau în imediata apropiere a liniei ferate, care pot fi închiriate sau chiar cumpărate.

Sursa: Adevărul