Acordurile de franciză și know-how-ul transmis

Marţi
07.02.2012
Acordurile de franciză, cu excepția acordurilor de franciză industrială, sunt exemplul cel mai evident de comunicare a know-how-ului către cumpărător în scopuri comerciale.
 

În afară de licența de drepturi de proprietate intelectuală, francizorul furnizează, de obicei, francizatului asistență comercială sau tehnică pe toată durata acordului, cum ar fi servicii de aprovizionare, formare, consiliere imobiliară, planificare financiară etc.

Acordurile de licență

Acordarea licenței, prevăzută de acordurile de franciză, este reglementată de Regulamentul de exceptare pe categorii în cazul în care sunt îndeplinite toate cele cinci condiții prevăzute:

  • dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie incluse într-un acord cu privire la condițiile în care părțile pot să cumpere, să vândă sau să revândă anumite bunuri sau servicii;
  • drepturile de proprietate intelectuală trebuie cesionate cumpărătorului sau acestuia i se acordă autorizația de a le utiliza;
  • dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală nu trebuie să constituie obiectul principal al acordului;
  • dispozitiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie direct legate de utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau serviciilor de către vânzător sau clientii acestuia. În cazul francizei, unde comercializarea constituie obiectul exploatării drepturilor de proprietate intelectuală, bunurile sau serviciile se distribuie de către francizatul principal sau de către francizați;
  • dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală nu trebuie să conțină, în legătură cu bunurile sau serviciile contractuale, restrângeri ale concurenței având același obiect ca și restricțiile verticale care nu sunt exceptate în temeiul regulamentului de exceptare pe categorii.

Aceasta este, de regulă, situația, dat fiind că, în majoritatea acordurilor de franciză, inclusiv în acordurile de franciză principală, francizorul furnizează francizatului bunuri și/sau servicii, în special servicii de asistență comercială sau tehnică.

Drepturile de proprietate intelectuală ajută francizatul să revândă produsele pe care i le furnizează francizorul sau un furnizor desemnat de acesta din urmă sau să utilizeze aceste produse si să vândă bunurile sau serviciile care rezultă din acestea. În cazul în care acordul de franciză prevede, exclusiv sau în primul rând, acordarea unei licențe de drepturi de proprietate intelectuală, un astfel de acord nu este reglementat de Regulamentul de exceptare pe categorii, însă Comisia, va aplica, de regulă, principiile prevăzute de Regulamentul de exceptare pe categorii și prezentele linii directoare.

Acordurile de franciză – Obligații

Următoarele obligații legate de drepturile de proprietate intelectuală sunt, în general, considerate necesare pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală ale francizorului:

  1. o obligație impusă francizatului de a nu exercita, direct sau indirect, nici o activitate comercială similară;
  2. o obligație impusă francizatului de a nu dobândi participări financiare la capitalul unei întreprinderi concurente, care i-ar putea acorda capacitatea de a influența comportamentul economic al unei astfel de întreprinderi;
  3. o obligație impusă francizatului de a nu divulga terților know-how-ul furnizat de către francizor, atâta timp cât acest know-how nu aparține domeniului public;
  4. o obligație impusă francizatului de a comunica francizorului orice experiență dobândită în cadrul exploatării francizei și de a acorda acestuia, precum și celorlalți francizați, o licență non-exclusivă pentru know-how-ul rezultat în urma acestei experiențe;
  5. o obligație impusă francizatului de a informa francizorul cu privire la încălcările drepturilor de proprietate intelectuală acordate sub licență, de a intenta o acțiune împotriva făptuitorilor sau de a asista francizorul în orice acțiune în justiție angajată împotriva unui făptuitor;
  6. o obligație impusă francizatului de a nu utiliza know-how-ul acordat sub licență de către francizor în alte scopuri decât exploatarea francizei;
  7. o obligație impusă francizatului de a nu cesiona drepturile și obligațiile care rezultă din acordul de franciză fără consimtământul francizorului.