Cafeneaua care deschide drum în cariera de business

Ce face un tânăr care a decis să iasă de sub tutela părinţilor şi să-şi croiască singur un drum în viaţă? În anumite cazuri, achiziţionează o franciză şi se apucă serios de treabă. De obicei, decizia de ieşire de sub tutela părinţilor are la bază opinii divergente, diferenţele între generaţii sau o scară a valorilor abordată diferit de părinţi şi copii. Şi tot de obicei, această etapă se încheie cu revolte din partea tinerilor şi reproşuri din partea „adulţilor responsabili”. Aş spune eu uneori prea responsabili, astfel încât nu pot fi de acord ca tânărul din faţa lor, pe care l-au crescut şi educat, să-şi asume câteva riscuri pe cont propriu.

Dar tabloul zugrăvit mai sus este unul general şi nu oglindeşte decât în mică măsură cazul personajului principal de astăzi. Asta pentru că Mihai Păuna, un tânăr student de 25 de ani din Bucureşti, a beneficiat de înţelegerea şi sprijinul părinţilor în acest examen de maturitate. Mai exact de sprijinul tatălui(pentru că despre el mi-a vorbit, nu pentru că mama ar fi avut ceva împotrivă), care l- a susţinut şi în luarea deciziei, şi în achiziţia francizei, dar şi în gestionarea afacerii. În felul acesta, tatăl, despre care Mihai spune că reprezintă în România o multinaţională din Italia, transferă o parte din cunoştinţele sale în administrarea afacerilor către fiu, probabil până când tânărul va deprinde meşteşugul unei afaceri de succes. Şi nu numai atât. Sprijinul primit din familie îl face pe Mihai mai stăpân pe sine, mai încrezător în forţele proprii şi în capacitatea de a avea succes în afaceri decât majoritatea tinerilor de vârsta lui, încredere care s-a resimţit pe toată durata întrevederii noastre.

Proprietarul brandului, Radu Savopol, spunea că franciza unei cafenele „5 to go” responsabilizează tinerii care se implică în acest business. Cred că părinţii lui Mihai au gândit la fel, oferindu-i acestuia sprijinul concret şi confortul psihic necesare la început de carieră. Iar el a fost suficient de temerar încât să nu se ascundă în confortul social oferit de părinţi. Aşa a apărut cafeneaua „5 to go” din strada Jean Louis Calderon din Bucureşti.

Ce făceai înainte să achiziţionezi această franciză ?

Sincer, nu făceam nimic concret, chiar eram în căutarea unui drum pe care să apuc, a unui drum în viaţă. Urmează să termin facultatea de Studii Europene în cadrul Facultăţii de Litere la Universitatea Bucureşti şi discutam cu colegii despre ce ar urma să facă fiecare după absolvire. Variante sau o listă de opţiuni din care să alegi nu prea există. Nu pot să spun că înainte de a descoperi 5 to go am gasit lucruri care să mă atragă foarte tare. Nu am fost acel gen de om care de mic să-şi doarescă să devină pilot, sau poliţist, care să-şi aleagă o meserie şi să facă ceva pentru a ajunge să o practice. Eu am stat mereu un pas în spate. Până când un apropiat al familiei mi-a spus că îl cunoaşte pe Radu Savopol şi că ar fi bine să încerc să iau o franciză ca să mă preocupe ceva. Am luat legătura cu Radu şi mi-am dat seama că aş vrea să încerc o franciză de cafenea. Apoi am căutat foarte mult timp un spaţiu, căutam în zone cu birouri, până am găsit această locaţie.

Ai un vad bun aici?

Da, e un vad bun, mai ales în perioadele în care funcţionează şcolile, vin de la liceu de la Spiru Haret, de la Universitate, sunt grupuri care vin şi de mai multe ori într- o zi. Pentru perioadele de vacanţe am reuşit să ne atragem, prin flyere şi prin samplig, o serie de clienţi care lucrează în cladirile din zonă şi care preferă să comande o cafea aici. Au existat ceva reticenţe privind amplasarea spaţiului, dar câteva zile la rând am stat în stradă, am numărat câţi oamenti trec, i-am împărţit pe categorii de vârste....Şi acum pot spune că nu m-am înşelat.

Ai mai făcut ceva înainte, aveai un minim de experienţă în domeniu?

Nu am mai administrat ceva până acum, am stat pe lângă tatăl meu, el este executiv la o multinaţională din Italia de mulţi ani, am facut diverse lucruri în firma aceea, dar nu aveam mari responsabilităţi. Să fiu sincer, aveam o oarecare teamă de necunoscut, dar şi tatăl meu m-a susţinut când am luat decizia să preiau o franciză. Ştiam de la el că e responsabilitate mare, că nu pot face lucrurile pe jumătate, că trebuie să faci totul temeinic.

Tatăl tău te-a consiliat?

M-a ajutat foarte mult, inclusiv cu banii investiţi în franciza asta, dar şi acum mă ajută, în continuare, cu sfaturi, cu consiliere financiară. Aş spune că şi eu, şi el, ne-am dorit ca eu să am propriul drum în viaţă, să nu depind de el şi de firma de care el se ocupă. Este incomod să lucrezi cu cineva din familie în aceeaşi companie, pe poziţii de subordonare, este incomod pentru ambele părţi. Am încercat lucrul ăsta, dar amândoi avem personalitate puternică şi am renunţat.

Ce ţi-a oferit francizorul?

Echipa 5 to go s-a ocupat de tot ceea ce înseamnă amenajare, apoi au venit cu o listă de furnizori. Ideea amenajării era ca pe un format standard fiecare francizat să-şi pună amprenta proprie asupra acestui format. De aici au apărut o mulţime de diferenţe între locaţiile din lanţul de cafenele. Apoi au făcut materialele de promovare, pe care eu le-am distribuit aici în zona cafenelei, în facultate, la liceu, la trecători. Am descoperit în felul acesta că îmi place să interacţionez cu oamenii, să mă implic, să le povestesc că suntem aici şi ce facem noi aici, cu ce le putem fi de folos.

Care este investiţia ta în acest business şi în cât timp speri să o recuperezi ?

Iniţial am estimat o sumă mai mică, dar când am început să umblu după autorizaţii şi avize am constatat că suma creşte cu 10-15 %. În total investiţia în cafenea a fost puţin sub 17 mii de euro. În ceea ce priveşte recuperarea investiţiei, eu am calculat la vânzările pe care le avem în prezent şi cred că, realist vorbind, voi amortiza investiţia într-un an şi jumătate. Dar pentru tineri ca mine, o astfel de afacere este ideală. De când am deschis, nu a fost nevoie să vin niciodată cu bani de acasă. E o afacere care se întreţine singură şi aduce profit. Cu multă trudă, dar aduce profit.

Cum consideri că e relaţia cu furnizorii recomandaţi de francizor? Cum sunt termenele de plată?

Mă declar mulţumit de furnizori, primesc comenzile la timp şi la aceeaşi calitate pe care o ştiu, de comenzi se ocupă francizorul. În ceea ce priveşte termenele de plată, cred că şi furnizorii sunt mulţumiţi că au aşa client, pentru că eu prefer să fac plăţile pe loc, la livrare. Ştiu că nu am nimic de făcut cu banii aceia, că tot la furnizor vor ajunge mai devreme sau mai târziu, aşa că prefer să fac plata pe loc. Pentru alte cafenele din reţeaua 5 to go, din câte ştiu eu, plăţile se fac cam la 3-4 zile.

Care este valoarea medie a bonului de casă , clienţii cumpără un produs şi pleacă?

Nu, majoritatea clienţilor cumpără în medie două produse asociate pentru consum, o cafea si ceva dulce, sau un sandwich şi un suc. Din acest motiv, valoarea medie a bonului de casă este de aproximativ 9 lei. Iar noi am emis în medie 150 de bonuri pe zi, cu uşoară scădere în perioada de vară, dar cresc vânzările imediat ce încep şcolile. Este încurajator, având în vedere scepticismul iniţial legat de vadul locaţiei. Măsurătorile mele cu privire la trafic şi la persoanele care trec prin zonă s-au dovedit un argument solid.

Ce intenţionezi să faci în viitor?

Îmi doresc mult să termin facultatea anul acesta şi să pot extinde afacerea. Am căutat noi spaţii şi am alte patru cereri de franciză la „5 to go”, deocamdată, până prind experienţă, vreau să mă extind doar în acest domeniu. Apoi, când voi şti că stăpânesc bine businessul, mă voi orienta şi spre alte tipuri de francize sau poate voi avea o ideea de afacere proprie.

Vrei să fii la curent cu informaţiile despre francize? Abonează-te la newsletterul franchising.info.ro !