Cele 10 Porunci – singurele principii ale unui antreprenor

„Aşa cum noi reinventăm totul, reinventăm şi franciza- încă mai lucrăm la roată. Necazul cel mai mare este că marea majoritate a celor care vorbesc de francize și care vând francize nu înțelege cum funcţionează franciza”- aşa începe discuţia despre sistemul de franciză din România, Alex Opriţoiu, manager Sign A Rama, un om de la care avem multe de învăţat. Acesta a plecat din România în '88, iar după ce a locuit câteva luni în Paris s-a mutat în Statele Unite ale Americii. „Viaţa nu e uşoară în America dacă nu o pricepi. E un sistem de viaţă total diferit faţă de Europa. Sunt foarte multe oportunităţi, dar trebuie să-ţi faci loc. Ca business e destul de greu să rezişti pentru că nu te bagă nimeni în seamă. Trebuie să te faci cunoscut şi să ai răbdare. Dacă îi dovedeşti americanul că eşti serios, te-ai asigurat pe toată viaţa. Românul vrea să îi oferi totul de la bun început şi nu înţelege că business-ul se construieşte”, povesteşte Alex Opriţoiu care consideră că a făcut o greşeală când a ales să se întoarcă în România în urmă cu câţiva ani.

Franciza Sign a Rama v-a oferit ocazia să cunoaşteţi personal un număr mare de antreprenori din ţara noastră. Cum aţi caracteriza oamenii de afaceri din România?
Cei mai mulţi oameni de afaceri din România nu sunt business men. Sunt bişniţari. Ei vor să fie patroni şi nu-şi construiesc business-ul după client. Oamenii nu înţeleg fenomenul business-ului. Business-ul este ca şi omul: se naşte, începe să crească, ajunge în faza de adolescenţă, după care trebuie să treacă în faza de adult. Marea majoritate a investitorilor nu își duce business-ul în faza de adult. Mulţi nu cunosc diferenţele dintre un antreprenor şi un manager şi automat n-au cum să le pună în practică. Managerul munceşte foarte mult în firmă pentru că el are un pachet de reguli pe care trebuie să le aplice. Antreprenorul e ca dirijorul de orchestră: el se uită de sus la angajaţi, mai dă o fugă la golf, mai petrece o noapte în club, însă când vine înapoi vede imediat cine „cântă fals” în firmă. Antreprenorii cei mai buni, ca şi dirijorii cei mai buni, sunt cei care nu cântă la niciun instrument, pentru că dacă ar cânta, ar avea pretenţia ca instrumentistul să cânte ca el. Asta nu înţelege românul. Dacă un antreprenor munceşte cot la cot cu angajaţii se subapreciază. El trebuie să aibă angajaţi care să îi facă munca şi să-şi creeze privirea aceea de ansamblu. Singurule principii pe care trebuie să le aibă un antreprenor sunt cele 10 porunci din Biblie. În rest, trebuie să fii flexibil, să te schimbi, să anticipezi.

Aţi făcut o facultate în Statele Unite ale Americii, iar copiii dumneavoastră au studiat acolo. Ce diferenţe aţi remarcat între sistemul de învăţământ american şi cel din România?
Este o diferenţă mare între învăţământul din România şi cel din America. În America, profesorul nu te pune nici măcar să înveţi definiţiile, în timp ce copiilor români li se dau volume întregi de memorat. Trebuie să ştii să enunţi definiţia cu propriile tale cuvinte. De exemplu, la Fizică, nu trebuie să înveţi formulele pe de rost- ţi le dă profesorul adăugând una- două în plus pentru a vedea dacă ştii s-o alegi pe cea corectă. În Statele Unite, copiii termină liceul şi nu fac fizică, chimie sau biologie. Toate acestea sunt reunite într-o singură materie „Science”. Ei învaţă doar noţiuni generale pentru a-şi face o idee de ansamblu despre aceste domenii. În America dacă faci un curs de o săptămână sau de o lună, ştii exact ce ai de făcut a doua zi. Sau după ce termini o facultate, te duci la lucru a doua zi, nu te duci mai întâi să fii instruit timp de vreo două luni.

Cum aţi aflat despre franciza Sign A Rama şi ce greutăţi aţi întâmpinat când ați ales să dezvoltați acest concept în România?
În 2005 am participat împreună cu un prieten la târgul de franciză de la Paris. La standul Sign A Rama era foarte multă activitate şi am discutat cu cei de acolo. După târg am vizitat magazinul acestora din Paris. Am participat şi la târgul de franciză din Madrid, am cunoscut şi masterul de acolo. Iniţial am hotărât să pornesc afacerea împreună cu prietenul meu, însă el s-a retras şi m-a pus într-o situaţie dificilă. Am făcut eforturi mari ca să reuşesc să mă dezvolt pe această piaţă. Cel mai mare obstacol de care m-am lovit a fost mentalitatea oamenilor, pe care am reuşit însă să o schimb în câţiva ani şi să-mi creez un portofoliu de clienţi serios. Un alt obstacol a fost lipsa materialelor de calitate: dacă nu aveam un material de calitate, nu puteam să ofer un produs de calitate. Clienţii nu era obişnuiţi însă cu un produs de calitate. Am avut o problemă şi cu educarea clienţilor atât cu produsele noastre, cât şi cu sistemul de franciză. Oamenii nu înţeleg care este diferenţa dintre o franciză şi un business deschis de nea Vasile la colţul străzii. Noi nu avem pretenţia ca viitorii noştri parteneri francizaţi să aibă experienţă în business- experienţa este păguboasă. Căutăm oameni deschişi la minte- de restul ne ocupăm noi.